marți, februarie 3

Ce este un hadis?

În limba arabă, sensul principal al termenului de "hadis" este acela de ştire, veste, conversaţie, povestire, relatare a unui moment din istorie sau a unei legende, indiferent dacă aceasta este adevărată sau falsă. Un alt sens este acela de "nou" - antonimul lui "qadim" care înseamnă vechi. Asemenea altor cuvinte (de exemplu: zakat, salah), termenul "hadis" a căpătat un sens special în Islam. Aşadar, din prisma religiei islamice, "hadis" înseamnă vorbele, faptele, încuviinţările şi însuşirile profetului Muhammed (s.a.s), ceea ce el a spus, împlinit, aprobat în diferite împrejurări.


Importanţa hadisurilor în Islam

Hadisurile reprezintă a doua sursă de bază a Islamului, după Coranul cel Nobil, căci Allah Preaînaltul a spus în Coran că profetul Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) nu vorbeşte de la sine, ci doar transmite revelaţia divină pură. Aşadar majoritatea spuselor şi acţiunilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) sunt revelaţii divine. Coranul ne trasează modul de viaţă în linii mari, iar hadisurile Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) explică şi detaliază aceste principii de bază prin spuse şi practici (rugăciunea, zakat, hajj). De fapt, hadisurile reprezintă singura variantă validă de interpretare a Coranului.


Apariţia ştiinţelor hadisului

Vorbele, faptele şi caracterul profetului Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au avut parte de cea mai mare atenţie din partea companionilor şi a comunităţii musulmane, încă din timpul vieţii Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Ele au fost transmise atât oral, cât şi scris, din generaţie în generaţie, până în zilele noastre. Astfel putem afirma că el este singura personalitate din istorie a cărui viaţă este atât de bine cunoscută. Noi astăzi ştim cum a trăit trimisul lui Allah (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), atât ca tată, ca soţ, ca bunic, ca imam, ca lider politic, cât şi ca mesager al divinităţii, graţie eforturilor depuse de savanţii musulmani în domeniu. În decursul istoriei, procesul de notare şi culegere a hadisurilor a cunoscut mai multe etape, până s-a ajuns la apariţia unei noi ştiinţe, caracteristice comunităţii musulmane, denumită „ştiinţa hadisurilor”. Această ştiinţă a apărut în urma manifestării intenţiilor răuvoitoare ale duşmanilor Islamului de a introduce în tradiţia Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) relatări mincinoase ce nu îi aparţineau acestuia. Nevoia de delimitare a relatărilor Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) de relatările mincinoase, fabricate de răuvoitori, a dat naştere la această ştiinţă ce a atins apogeul in secolul al III-lea hijri când s-a scris majoritatea culegerilor de hadisuri şi s-au definit condiţiile hadisului autentic şi a celui neautentic.